sunt multe lucruri care nu imi plac...

...dar intotdeauna am cautat si mai multe care sa imi placa.

Am tendinta sa scriu cand nu sunt intr-o stare emotionala placuta. Azi, par exemple sunt asa de suparata incat as pleca in Congo( a se citi oriunde la mama naibii) numai sa nu mai trebuiasca sa convietuiesc intr-un mediu in care nulitatea este la mare pret, lipsa de responsabilitate este practicata ca si conduita de viata infloritoare. Cu toate astea sunt aici si nu plec. Ca sa poti pleca trebuie ori sa fi incredibil de prost si sa-ti imaginezi ca poti gasi undeva o lume ideala, ori sa ai resursele necesare incat sa incerci sa creezi una ( dar nici atunci rezultatele nu sunt garantate ).

Nu intotdeauna gandesc asa, numai cand vad exemple mult prea evidente si nu mai pot trece peste cu usurinta. In rest reusesc, pentru ca sunt om si sunt la fel de meschina uneori ca majoritatea. Ma consolez totusi, deoarece din cand in cand ( o zi... o data... ) sunt trista ca traiesc intr-o astfel de lume.

Daca as fi trait in alta epoca as fi fost un scriitor de succes, insa numai partial adaptat la societate, adorat in fata, insa foarte barfit pe la spate ( asa imi place sa cred ), insa in era asta sunt o femeie angrenata in cotidian, cu bucuriile, dezamagirile aferente, dar pe ansamblu si dupa canoane, implinita pe unele planuri, pe unele tinzand la implinire, ca orice om.

Trei paragarfe mai jos si niste muzica-ma simt bine...

banii fac diferenta?

Ma gandesc ca in general nu poti face multe lucruri notabile daca nu ai bani, daca ai idei si bineinteles nu esti un geniu ca sa fi remarcat, sansele sa te faci cunoscut sunt foarte mici. Atunci trebuie sa fi foarte perseverent, sa inveti sa "perii" ( asta ca sa nu folosesc o expresie prea dura ).In orice domeniu ai vrea sa te afirmi daca muncesti mult si doar atat, nu-i suficient, pe langa asta trebuie sa-ti dezvolti alte aptitudini care nu prea merg cu principiile tale, dar asta e... se numeste adaptare.Unii reusesc , altii nu, unii raman mediocrii si se plafoneaza , altii nu...
Bine ca teoria nu e general valabila si pot exista si cazuri fericite.Eu incerc sa ma incadrez in cazurile astea, ramane de vazut daca reusesc.Insa un lucru este clar, nu o sa ma plafonez vreodata, nu ca mi-am propus neaparat , ci pentru ca pur si simplu as lua-o din loc:), asa ca incerc pe cat posibil sa reusesc in ceea ce imi propun , sa nu ma demoralizez cand nu ajung unde vreau,sa perseverez cu toata ca de multe ori nu am energia necesara, sa vad partea pozitiva si sa nu-mi schimb modul de a fi. Aleluia.
M-a traznit ideea asta cand m-am apucat sa scriu, de fapt vroiam sa spun ca vreau in Irlanda:).Probabil ca o sa si ajung cat de curand. Nu vreau sa-mi fac sperante ca sa nu fiu dezamagita si sunt ca un copil care crede ca daca nu spune nimanui si isi doreste suficient de mult primeste jucaria la care viseaza.Eu visez sa calatoresc si o sa incerc sa-mi indeplinesc acest vis, din franturi mai mici, mai mari...
Nopate buna.

big-bang

aseara am vazut la stiri o chestie si ma gandesc cum sa o descriu...cred ca potrivit ar fi cuvantul bizar.Specialisti din diverse domenii, oamenii de stiinta etc iau parte la un experiment de proportii bla bla. Experimentul in cauza incearca sa recreeze in conditii de laborator nici mai mult nici mai putin decat un BIG-BANG, adica big-bang-ul in urma caruia a luat fiinta Universul...Astia se agita la scara mica normal, dar ma intreb de ce?-ajuta cu ceva?-poate ca daca iese ceva din asta o sa ne simtim mai desteptidaca nu iese nimic am dat banii cu lopata de pomana, ca niste oamenii inteligenti, altii care doar au pretentii de inteligenta sa se joace cu niste jucarii foarte costisitoare si periculoase.Revin la ideea mea si ma intreb din nou, chiar daca iese o chestie din experimentul asta,cu ce ne ajuta concret-un Univers nou nu prea avem pe unde creea, zic eu si sa facem unul pe aici pe la noi ar insemna pa-pa puiu pentru noi.....Hm, ma informez eu bine , astept si rezultatul si revin cu comentarii.Acum ma iau de treaba, la naiba:)

primul mesaj

Azi. A plouat inca de noaptea trecuta si azi a fost toata ziua mohorat, surprinzator - asta mi-a dat o stare de bine, cu toate ca mi-ar placea sa ma uit la cerul gri nu de la fereastra biroului, ci de acasa sau poate mai degraba dintr-o cafenea dichisita cu pretentii de Paris, unde sa beau un ceai bun, sa ascult muzica veche si sa citesc o carte buna. Clar am apucaturi de mic burghez, dar asta e.Oricum ma consolez, fereastra biroului este destul de mare, privelistea bunicica, muzica este si cu un mic efort de imaginatie je suis en Paris, yeeeeeeey, dar la naiba suna telefonul, m-am trezit.Ca veni vorba de cafenele a la Paris, mi-ar placea sa ma duc la Paris toamna, sa cutreier bulevardele, cafenelele, intreg orasul fara insa sa privesc orasul prin ochii unui turist, ci mai degraba asa cum il privesc oamenii cu inclinatii artistice, din punct de vedere estetic. Ma intreb cum ar fi...Mai am un pic si ma duc acasa, mi-e foame, mi-e somn si nu mai vreau la cafenele, imi fac un ceai si il beau pe balcon si sper sa nu ma deranjeze javra vecinei, o combinatie intre caine si pisica foarte urlatoare care pandeste orice miscare se face pe balconul nostru:) .....gata, m-am trezit la realitate